GRĂDINI – CERURI – ZIDIRI

GRĂDINI – CERURI – ZIDIRI

Expoziție colectivă de pictură și sculptură

23 octombrie - 14 decembrie 2026

 Sala Tancred Bănățeanu și Sala Irina Nicolau

Muzeul Național al Țăranului Român găzduiește, în perioada 23 octombrie – 14 decembrie 2026, în Sălile Tancred Bănățeanu și Irina Nicolau, expoziția Grădini – Ceruri – Zidiri, un proiect coordonat și prezentat de artistul Ștefan Râmniceanu, realizat în colaborare cu Galeria Romană. Deschiderea expoziției va avea loc vineri, 23 octombrie 2026, de la ora 17.30, în Studioul Horia Bernea.

Expoziția îi reunește pe Constantin Flondor, Horea Paștina, Ștefan Râmniceanu, Mircea Roman și Mihai Sârbulescu, artiști pentru care pictura și sculptura devin spații ale întâlnirii dintre văzut și nevăzut, dintre materia lumii și ceea ce se află dincolo de ea.

Grădini – Ceruri – Zidiri este, înainte de toate, o invitație la contemplare. Titlul însuși așază în același câmp trei dimensiuni esențiale ale experienței umane: grădina, ca loc al începutului, al vieții și al apropierii de lumea sensibilă; cerul, ca deschidere către transcendență; și zidirea, ca gest al omului de a întemeia, de a păstra și de a transmite. În lucrările celor cinci artiști, realitatea imediată nu este niciodată doar ceea ce se vede. Un fragment de natură, o grădină, o floare, un trup, un obiect sau o suprafață picturală pot deveni purtătoare ale unei taine.

Constantin Flondor vorbește despre pictură ca despre un dialog cu credința, în care materialitatea lumii devine un pretext pentru trecerea către o realitate trans-fizică, iar fragmentul poate deschide către o totalitate care nu se lasă cuprinsă în mod direct.

Pentru Horea Paștina, gestul picturii se așază sub semnul ascultării și al privirii, al lucrului de fiecare zi și al tăcerii. Cerul și pământul, crucea, cuvântul, nașterea și învierea alcătuiesc un univers în care pictura devine o formă de mărturisire și de căutare a liniștii.

În viziunea lui Ștefan Râmniceanu, arta nu se poate desprinde de memoria sa istorică și de dimensiunea spirituală. Pictura devine un spațiu al introspecției și al transfigurării, iar zidirea capătă sensul dăinuirii, al cetății omului și al urmelor pe care timpul le lasă asupra materiei.

Sculptura lui Mircea Roman aduce în acest dialog forța volumului și a trupului, într-o permanentă tensiune între materie, mișcare și expresie. În lucrarea dedicată „Luptei lui Iacob cu îngerul”, artistul urmărește nu atât reprezentarea unei lupte, cât starea rămasă după încheierea ei, într-o construcție dominată de dialectica volumelor.

La Mihai Sârbulescu, culoarea și forma sunt chemate să redea concretul lumii, în multiplicitatea și particularitatea lui. Culoarea nu este o abstracțiune, ci se manifestă în nesfârșitele ei chipuri, în felul în care natura și pictura ne obligă să privim mai atent.

Împreună, lucrările propun un parcurs în care grădina, cerul și zidirea nu sunt doar teme, ci devin forme ale unei întrebări mai adânci despre lume, memorie, credință, materie și spirit. Expoziția se înscrie astfel într-un teritoriu în care arta nu oferă neapărat răspunsuri, ci deschide locuri pentru privire, tăcere și contemplare. O lume în care ceea ce este văzut poate deveni semn, iar forma poate păstra în ea un înțeles care depășește imediatul. Grădini – Ceruri – Zidiri poate fi privită ca o întâlnire între cinci sensibilități artistice și, totodată, ca o meditație asupra picturii și sculpturii ca forme de mărturie și de transfigurare.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 23 octombrie – 14 decembrie 2026, în Sălile Tancred Bănățeanu și Irina Nicolau, de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00.