Facilitarea protecției pajiștilor cu biodiversitate ridicată și a practicilor de management asociate cu acestea din Alpi și Carpați
DESCRIEREA PROIECTULUI:
Pajiștile seminaturale se numără printre habitatele cele mai bogate în specii din Europa, însă, în ultimele decenii, amploarea spațială și biodiversitatea lor au scăzut brusc. În Europa, pajiștile din Alpi și Carpați adăpostesc o biodiversitate extraordinară, care variază semnificativ din cauza condițiilor locale de mediu și a intensității gestionării. Acest proiect sprijină protecția și extinderea pajiștilor bogate în specii din Alpi și Carpați pe baza modelelor spațiale ale acestora și a informațiilor privind diversitatea plantelor și a managementului lor. Combinăm datele de monitorizare in situ a vegetației, informațiile furnizate de agricultori și datele istorice, împreună cu informațiile furnizate de senzorii de teledetecție, pentru a modela modelele spațiale la scară largă ale diversității plantelor din pășuni și factorii determinanți ai acesteia. Constatările noastre vor ajuta factorii de decizie și părțile interesate să orienteze politicile favorabile diversității și resursele alocate schemelor de gestionare a pajiștilor.
Ne propunem să răspundem la următoarele întrebări de cercetare: (1) Care sunt părțile interesate ce operează în gestionarea și protecția pajiștilor? (2) Unde sunt situate pajiștile bogate în specii din Alpi și Carpați? (3) Ce regimuri de gestionare a pajiștilor sprijină în mod eficient diversitatea plantelor, cum variază acestea între regiuni și care sunt efectele lor? (4) Unde putem extinde rețeaua de zone de conservare în Alpi și Carpați pentru a menține pajiștile bogate în biodiversitate, neprotejate până în prezent? (5) Cum putem optimiza gestionarea pajiștilor pentru a sprijini biodiversitatea în zonele protejate?
Muzeul Național al Țăranului Român contribuie la proiect prin participarea la activitățile derulate în cadrul acestuia, în principal prin derularea unei cercetări antropologice pe tema proiectului în comunități din zona montană a Carpaților din România; precum și prin: contribuția la sistematizarea datelor; promovarea proiectului prin participarea la conferințe și redactarea de articole științifice; și contribuirea la redactarea documentelor cu propuneri de politici publice ce susțin extinderea rețelei de arii protejate.
PARTENERI AI PROIECTULUI:
Institutul Federal Elvețian de cercetare a pădurii, zăpezii și peisajului WSL, Elveția, coordonator al proiectului; Agroscope, Elveția; Universitatea Humboldt din Berlin, Germania; Academia Europeană din Bolzano, Italia; Centrul de cercetare Laimburg, Italia; Universitatea Jagellonă, Institutul de Geografie și Management al spațiului, Polonia; Muzeul Național al Țăranului Român, România; Universitatea Transilvania din Brașov, România; Universitatea de Vest din Timișoara, România; Institutul de Etnologie și Antropologie Socială, Academia Slovacă de Științe, Slovacia; Institutul de Geografie, Academia Slovacă de Științe, Slovacia; Centrul de Științe a Plantelor și Biodiversitate, Academia Slovacă de Științe, Slovacia; Grupul Ucrainean de Conservare a naturii, Ucrania.
MEMBRII PROIECTULUI DIN PARTEA MUZEULUI NAȚIONAL AL ȚĂRANULUI ROMÂN:
Dr. Anamaria Iuga
Dr. Habil. Corina Sîrbu
Dr. Bogdan Iancu
REZULTATE:
Monika Janišová, Iveta Škodová, Martin Magnes, Anamaria Iuga, Alina-Sorina Biro, Cosmin Marius Ivașcu, Viktória Ďuricová, Oksana Y. Buzhdygan. 2025. „Role of livestock and traditional management practices in maintaining high nature value grasslands” [Rolul animalelor și a practicilor tradiționale de management în menținerea pajiștilor cu o mare valoare naturală]. În Biological Conservation, vol. 309, art. 111301, ISSN 0006-3207, https://doi.org/10.1016/j.biocon.2025.111301.
Rezumat:
Pajiștile cu o mare valoare naturală (HNV) se confruntă cu amenințarea pierderii biodiversității și reducerea habitatului specific, în principal datorită declinului ocupației creșterii animalelor și a practicilor tradiționale de întreținere a pajiștilor. Am studiat influența pe care practicile tradiționale îl au asupra comunității de plante din satul Ponoară (jud. Bihor, România), unde sistemul tradițional de gospodărire este încă bine menținut. Am investigat efectele directe și indirecte pe care practicile de pășunat și gunoire le au asupra compoziției și diversității plantelor dintr-o pajiște, cum acestea contribuie la împrăștierea semințelor și cum sunt modificate proprietățile solului. Am îmbinat cercetarea biologică (și etnologică) a parcelelor de pajiști cu o documentare a conținutului de semințe pe care îl conține gunoiul colectat (în scopul cercetării) din pajiștile documentate. Alături de 220 de plante vasculare înregistrate și inventariate în pajiști, 43 de specii (19%) au fost împrăștiate prin gunoiul provenit din gospodării, dar și din fecalele pe care le lasă animalele în timpul pășunatului. Majoritatea semințelor care au germinat provin din gunoiul proaspăt de vacă, urmat de gunoiul vechi de vacă și, mai apoi, gunoiul de oaie. Asigurarea bogăției de specii de plante într-o pajiște este întreținută și de frecvența cositului, pășunatul, precum și curățarea terenului (înlăturarea tufișurilor, a frunzelor uscate, a mușuroaielor de furnici și cârtiță). Gunoirea influențează într-un mod semnificativ compoziția comunității de plante. Abundența de semințe care au germinat din gunoiul animalier explică aproximativ 20% din variația diversității de plante. Intensitatea pășunatului are un efect negativ important în ceea ce privește bogăția de plante, dar are un efect pozitiv indirect în ceea ce presupune creșterea humusului din sol. În același timp, efectele indirecte ale gunoitului asupra comunității de plante sunt strâns legate de dispersia semințelor, mai degrabă decât a modificării solului. Cercetarea noastră sugerează că pășunatul de mică intensitate și gunoirea organică, atunci când este integrată între practicile tradiționale de menținere a unui peisaj eterogen, poate să influențeze compoziția pajiștilor fără a reduce bogăția de specii, contribuind, în același timp, la o creștere a regenerării pajiștilor prin semințe.
Cercetarea este finanțată prin programul BIODIVERSA+, The European Biodiversity Partnership, prin apelul de proiecte BiodivProject 2021-2022 BiodivProject, co-finanțat de către Comisia Europeană (GA No. 101052342) and și finanțat de organismele: SNSF, DFG, NCN, PROV BZ, SAS și UEFISCDI.
Proiectul este sprijinit printr-un grant al Ministerului Cercetării, Inovației și Digitizării, CNCS/CCCDI -UEFISCDI, numărul proiectului COFUND-BIODIVERSA+-G4B-1, în cadrul PNCDI IV.