LANSARE DE CARTE
V.R.P. 99. Fotografii pentru un alt sfârșit de secol. Vitold Rola Piekarski în România rurală (1899)
10 noiembrie, ora 18.00, Librăria Seneca Anticafe
Muzeul Național al Țăranului Român și Editura Martor vă așteaptă la o nouă lansare de carte: volumul V.R.P. 99. Fotografii pentru un alt sfârșit de secol. Vitold Rola Piekarski în România rurală (1899) (Editura Martor 2025). Când? luni, 10 noiembrie, de la orele 18:00 la 20:00. Unde? La Seneca Anticafe (str. Arh. Ion Mincu, nr. 1, București) – librărie și centru cultural-comunitar. Un spațiu în care petrecem timp de valoare, punem în circulație idei bune, citim și discutăm. Intrarea este liberă, cu acces în limita locurilor disponibile. Vor fi prezenți autorul, Theodor E. Ulieriu-Rostás, și invitații săi: Tudor Elian, Nicu Ilfoveanu, Ioana Popescu. Moderator: Iris Șerban În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, un refugiat polonez se aventura cu aparatele sale de fotografiat pe drumurile de țară ale Olteniei și Munteniei, departe de căile bătute de fotografii profesioniști ai momentului și, încă mai important, dincolo de locurile comune ale imaginației unei generații predispuse să reducă lumea rurală, privind-o dinspre oraș, la contururile estompate ale unui peisaj bucolic. O parte dintre comunitățile pe care le vizita se întâlneau, poate pentru întâia oară, cu fotografia. Era grafician de meserie, autodidact prin forța împrejurărilor și colecționar de entuziasme prin temperament: militant socialist și cooperatist, entomolog, arheolog, etnograf și lingvist amator. Trăise în exil în Elveția, Franța și Bulgaria, călătorise până în Anatolia și Egipt, dar își găsise teren propice pentru înclinațiile sale erudite la Târgu Jiu. Aici și-a pus entuziasmul în slujba proiectului unui muzeu crescut la firul ierbii și alimentat de ieșiri în Gorjul rural alături de colegii săi „muzeiști”. În 1899, experiența terenului și practica fotografiei se conjugau într-o călătorie pe cont propriu, a cărei moștenire avea să rămână, până de curând, una dintre lacunele majore ale istoriei fotografiei din spațiul românesc. Numele său era Vitold Rola Piekarski și își semna uneori lucrările cu inițialele V.R.P. Deși parțial realizate sub auspiciile participării României la Expoziția Universală de la Paris (1900), fotografiile de teren ale lui Vitold Rola Piekarski erau amenințate încă din primii ani ai secolului al XX-lea de spectrul dispersării și anonimizării; moartea timpurie a lui Rola Piekarski (1909) a dus la căderea în obscuritate a întregii sale opere fotografice. Vreme de o sută de ani, o fracțiune consistentă a negativelor sale a rămas în „hibernare” arhivistică în fondul de clișee pe sticlă al vechiului Muzeu de Artă Națională din București, lipsită de orice informație de context sau legătură cu creatorul lor. Cercetările întreprinse în ultimii ani de Theodor E. Ulieriu-Rostás în cadrul Arhivei de Imagine MȚR au dus la identificarea a peste trei sute de clișee pe sticlă care îi pot fi atribuite lui Vitold Rola Piekarski – iar de aici, la regăsirea pozitivelor Rola Piekarski conservate în alte colecții publice și private. Volumul V.R.P. 99. Fotografii pentru un alt sfârșit de secol. Vitold Rola Piekarski în România rurală (1899) reprezintă un prim gest de recuperare sistematică și scoatere în lume a operei fotografice a lui Vitold Rola Piekarski, structurat în jurul clișeelor campaniei de la 1899, publicate pentru prima dată in extenso cu această ocazie. Theodor E. Ulieriu-Rostás ne propune o carte-șantier, care urmărește itinerariul lacunar al corpusului V.R.P. de pe teren până în labirintul arhivelor, divulgând dilemele și incertitudinile acestui parcurs de redescoperire în plină desfășurare. O carte care așează actul fotografic, artefactul fotografic și viața sa socială pe durată lungă în centrul investigației istorice. O carte care poate fi citită, în egală măsură, ca un exercițiu de reflecție asupra fragilității arhivelor, dar și asupra potențialului adesea nebănuit al arhivelor. Volumul este deschis de o prefață de Nicu Ilfoveanu.„Îmi place să mă gândesc la VRP ca la un autor anonim, pentru că mi-e teamă că istoricizarea l-ar putea scoate din prezent. Fotografiile sale exprimă ambiție. La el, totul arată ca un început, iar lucrurile sunt în mișcare, în același sens, ascendent, ca într-un text anticipativ. Te uiți și nu simți nicio formă de regres. Sunt niște imagini de bun augur. E final de secol.” (Nicu Ilfoveanu)
*
Theodor E. Ulieriu-Rostás (n. 1986) a studiat istoria și arheologia la Universitatea din București, la Universitatea din Montpellier și la École des hautes études en sciences sociales, Paris. Activează din 2020 ca cercetător în cadrul Arhivei de Imagine MȚR. Cercetările sale se concentrează asupra istoriei fotografiei în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea în spațiul românesc și contextul său central și sud-est european. O bună parte din proiectele sale actuale se construiesc la intersecția istoriei fotografiei cu dimensiunea terenului și a călătoriei: fotografi itineranți, proiecte (proto)etnografice și inițiative de repertoriere a monumentelor istorice înainte de Primul Război Mondial.*
Muzeul Național al Țăranului Român deține una dintre cele mai importante și surprinzătoare colecții de arhivă etnografică din țară. Lumea satului și universul orașului se întâlnesc într-o radiografie multimedia a vieții cotidiene din ultimii 150 de ani: de la fotografia pe sticlă specifică secolului al XIX-lea la oracolul scris sub bancă de liceenii anilor 2000. Peste 80.000 de unități arhivistice, acumulate în urma a trei „moșteniri” instituționale (de la Muzeul de Artă Națională, Muzeul de Artă Populară, Muzeul de Istorie a PCR) și completate cu donații, achiziții și producții proprii ale muzeului, analog și digitale, rezultate în urma activității curente de cercetare și acțiune culturală a Muzeului Țăranului Român.Volumul a apărut cu sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. Partener: Institutul Polonez